Go to Top

Mecanismul orologiu


Motto: „Adevărat, orologiile au suflet. Ele aproape trăiesc, grație vechilor meșteri ceasornicari care, cu siguranță au trudit pentru a le creea . Evident, au făcut-o din toată inima” – Tibor Mezey, nepotul meșterului ceasornicar Dezso Mezey .

Catedrala ortodoxă – Adormirea Maicii Domnului – Biserica cu lună
Stil architectural : baroc târziu
Anul construirii : 1784 – 1790
Anul construirii mecanismului orologiului : 1793
Proiectant architect : Iacob Eder
Executant : Ioan Lins (Paler)

      Ceea ce a creat de-a lungul vremii o faimă bisericii, dincolo de semnificaţia istorică şi artistică, este mecanismul – unic în Europa – situat în turla bisericii, care poartă amprenta meşterului vienez Georg Rueppe. Este vorba despre un orologiu creat în combinaţie cu un glob lunar situat în peretele din turla bisericii, vizibil în exterior (jumătate auriu jumătate negru), care funcţionează în interdependenţă. Sistemul, o minune inginerească, era considerat o revelaţie în domeniu la acea vreme, deoarece nu are nituri sau şuruburi, funcţionând cu ajutorul a trei tamburi, nefiind altceva decât aplicaţia în practică a legii gravitaţiei. Mecanismul globului stă în legătură cu mecanismul orologiului, astfel încât, tot la 28 de zile, globul face o rotire în jurul axei sale, indicând fazele Lunii. Din acest considerent, locaşul a primit numele de „biserica cu lună”. Acest sistem mecanic datează de la finele anului 1793.

Descriere orologiu
     Ansamblu tehnic format din : mecanismul ornicului, trei greutăți, 4 cadrane, cu arătătoarele orar și minutar aferente, precum și un glob lunar, a fost construit în anul 1793 de către meșterul lăcătuș de origine germană Georg Rueppe. Despre acesta, izvoarele de istorie orală susțin că ar fi avut un atelier de lăcătușerie într-unul din orășelele-cartier din vecinătatea Cetății Oradea . Ansamblul, prin particularitatea sa, se constituie într-o raritate pe plan național.
Mecanismul ornicului este alcătuit din trei ansambluri deosebite, de fapt niște sisteme de angrenaje cu roți dințate cilindrice și cu fusuri, montate pe arbori orizontali denumite și mecanisme ale forței: cel din centru destinat mersului propriu-zis, celelalte două, poziționate de o parte și de alta celui din centru, întrebuințate pentru baterea sau anunțarea sferturilor (a pătrarelor) și orelor fixe sau întregi. Ele au fost acționate gravitațional separat, de câte o greutate de piatră suspendată, prin intermediul unui scripete mobil, de o frânghie înfășurată pe un tambur . Arborii pe care sunt montate roțile au fost obținuți prin forjare, având secțiunea transversală de formă pătrată, cu colțurile teșite . Toate îmbinările s-au executat exclusiv cu pene, fapt ce reprezintă o rezolvare ingenioasă pentru aceea epocă .
     Ultima roată – socotită de jos în sus – a ansamblului din centru, denumită roata ancorei sau regulatorul ornicului, venea în legătură cu colții ancorei . Prin aceasta se făceau scăpările și împiedicările ritmice succesice, regulatoare ale mersului – coborârea greutăților era oprită la intervale egale de timp . Ancora este montată, printr-un orificiu executat în centrul său de greutate, pe un arbore fixat de scheletul mecanismului . Pe același arbore se află și cârma sa, un braț metalic care la capătul opus este prevăzut cu un orificiu pentru suspendarea pendulului gravitațional . Roata ancorei, cu dinți ascuțiți și ancora, care cuprinde 4,5 pași, piese ale mecanismului de mers „sistem Clement”(după numele inventatorului său, William Clement), sunt acoperite cu un strat antioxidant, intervenția fiind efectuată în anul 1977. Pe roata acorei, o inscripție în limba germană consemnează numele constructorului, precum și locul și data execuției bunului cultural, considerat de noi a avea o valoare excepțională “GEORG RUEPE IN GROSWARDEIN 1793“ adică (GEORG RUEPE ÎN ORADEA 1793) .
     Printr-un sistem format din axe cardanice și angrenaje cu roți dințate, denumit și mecanism de repartizare al forței, tot subansamblul din centru angrena, pe lîngă mecanismul arătătoarelor destinat indicării timpului trecut, o sferă cu diametru de circa un metru, confecționată inițial din tablă fasonată, vopsită jumătate negru, jumătate galben-auriu . Sfera reprezintă satelitul natural al Terrei, Luna . Ansamblul tehnic pentru măsurarea timpului a fost proiectat și realizat în așa fel încât, prin funcționarea sa, rotația sferei bicolore în jurul propriei axe să respecte “luna sinodică”, adică durata ciclului complet al fazelor lunii .
     Mecanismul forțelor sferturilor și mecanismul forței orelor întregi, adică mecanismele de batere, au fost în legătură printr-o bară de deschidere care, la rându-i era în contact cu calculatorul sferturilor . Funcționarea acestora era reglată de câte un ventilator sau regulator cu palete .
     În anul 2005, mecanismul ornicului a avut parte de o adaptare la exigențele contemporane . De atunci, el funcționeaza prin intermediul unui dispozitiv de întreținere electrică a oscilațiilor unui pendul, brevetat de orădeanul Csaba Naghi, care a pus în practică aceeași invenție și la ornicul din turnul Primăriei municipiului Oradea .
     Mecanisme similare, dar cu datare ceva mai târzie, sunt montate, după cum urmează: unul în turla Bisericii reformate Roșiori (jud Bihor) , construit pe la 1800 de către un meșter orologier anonim din Debrețin (ornicul cu trei greutăți și a fost recondiționat de către un maistru lăcătuș al locului) iar altul în turla vestică a Bisericii romano-catolice ”Sf Ana” din Debrețin (Ungaria) construit la 1846 de către meșterul orologier Schavel din localitate .