Episcopul  Ioan Mihălțan 

– Pr. Dr. Ion Codorean

      Preasfințitul Dr. Ioan Mihălțan s-a născut la 27 septembrie 1926, din părinții Vasile și Ana în localitatea Ohaba, din județul Alba, fiind al patrulea copil din cei șase ai familiei. Tânărul Ioan Mihălțan, ortodox fiind, și-a îndreptat pașii spre Blaj înscriindu-se la Liceul greco-catolic Sfântul Vasile cel Mare, unde învățau aproximativ 700 de elevi, dintre care în jur de 100 erau ortodocși, ortodocșii numărându-se în fiecare an printre elevii premianți .

      După absolvirea liceului, contrar voinței familiei datorită prigoanei comuniste, și-a îndreptat pașii spre Sibiu cuprins de “acel pustiu al singurătății”, care l-a stăpânit adeseori, înscriindu-se la Academia Andreiana, ajutat de învățătorul Petru Marcu, o rudenie mai îndepărtată. Numărul studenților la aceea vreme era redus (aproximativ 80 în toți anii) din cauza spectrului comunismului, care i-a fpcut pe mulți tineri sp renunțe la urmarea teologiei .

     La Sibiu a avut profesori remarcabili, mulți dintre ei veniți de la Facultatile de teologie desființate de regimul comunist. Dintre aceștia îi amintim pe Pr. Prof. Dr. Nicolae Neaga, Pr. Prof. Dr. Sofron Vlad, Pr. Prof. Dr. Grigorie Marcu , Pr. Prof. Dr. Ioan Petreuta, Pr. Prof. Dr. Nicolae Mladin, Pr. Prof. Dr. Dumitru Calugăr, Pr. Prof. Dr. Gheorghe Soima, Prof. Dr. Iorgu Ivan etc. În timpul anilor de studenție tânărul Ioan Mihălțan s-a dovedit a fi preocupat foarte mult de viața morală, arătându-se interesat de viețile sfinților .

         În perioada studenției a participat și la evenimentul reîntregirii Bisericii Ortodoxe din Ardeal la 21 octombrie 1948 când greco-catolicii au revenit la Ortodoxie . O altă preocupare în timpul anilor de studii a fost citirea operelor Sfinților Părinți, în special lucrările Sfântului Ioan Gură de Aur, sfânt pe care l-a considerat un mare și echilibrat Părinte, numindu-l “sfântul curajului creștin”.

         În perioada studiilor teologice a legat o prietenie trainică cu marele duhovnic de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, Preacuviosul Părinte Teofil Părăian, de care s-a legat foarte mult. În 17 decembrie 1950, pe când era încă student în anul IV, în capela Institutului Teologic din Sibiu, a fost hirotonit diacon de către Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului. În 28 ianuarie 1951 a fost hirotonit de același mitropolit preot celib pe seama capelei Institutului Teologic din Sibiu. Dorința care îl frământa foarte mult la acea vreme era aceea de a ajunge preot în satul natal Ohaba, vacant în acea perioadă, care era printre cele dintâi sate din Ardeal contaminate de sectari .

         Teza de licență, cu titlul ” Discursurile Sfântului Ioan Gură de Aur despre Sfântul Apostol Pavel a alcătuit-o sub îndrumarea Părintelui Profesor Teodor Bodogae. A urmat apoi instalarea ca preot în Ohaba, în prezența preotului copilăriei sale, Eugen Imbarus, de care s-a lăsat ajutat la începutul slujirii preoțești, fiind pe deplin conștient că tinerețea are mult avânt dar puțină experiență .

         Având în vedere activitatea pastoral-misionară desfășurată și experiența duhovnicească acumulată, în anul 1971 a fost numit duhovnic al Institutului Teologic din Sibiu, dar pentru scurt timp, întrucât autoritățile comuniste au intervenit și l-au îndepărtat considerându-l “mistic”.

         O altă etapă în viața preotului Ioan Mihălțan o reprezintă perioada studiilor de doctorat. La îndemnul episcopului Irineu Crăciunaș de la Iași se înscrie la doctorat în 1972, iar în 1973 va fi declarat admis la Institutul Teologic din București, fiind coleg cu Preafericitul Daniel, actualul Patriarh al Bisreicii Ortodoxe Române. La doctorat va lucra sub îndrumarea Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae. În toamna anului 1977 va pleca la Bossey în vederea elaborării tezei de doctorat .

         În toamna anului 1978 a fost chemat la Sibiu cu propunerea de a merge la Institutul Teologic în vederea ocupării catedrei de îndrumări Misionare.

         Munca depusă ani de zile în perioada studiilor de doctorat s-a concretizat în anul 1984 când și-a susținut teza de doctorat cu titlul : “Preoția lui Hristos și preoția bisericească” , la Institutul Teologic din București, lucrare alcătuită sub îndrumarea Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae .

         La începutul anului 1990 a fost chemat la înalta treaptă a slujirii arhierești, dupa ce inițial se călugărise la mănăstirea Sâmbăta din Țara Făgărașului și fusese făcut arhimandrit de Preasfințitul Timotei al Aradului. În 3 februarie 1990 s-a făcut ipopsifierea de către Preasfințitul Timotei al Aradului și Preasfințitul Justinian, actualul episcop al Maramureșului și Sătmarului. În 4 februarie același an, într-o zi de duminică, a fost hirotonit arhiereu-vicar la Oradea în prezența I.P.S. Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului și a altor ierarhi de seamă ai Sfântului Sinod, arhimandritul Bartolomeu Anania, precum și a ministrului cultelor Nicolae Stoicescu.

         Timp de doi ani (1990-1992) a slujit ca arhiereu-vicar sub îndrumarea Preasfințitului Vasile Coman, episcopul Oradiei , iar după trecerea acestuia la cele veșnice (10 iulie 1992) , a slujit ca episcop titular al Oradiei până în 2007. După alegerea ca episcop al Oradiei în august 1992 a avut loc aducerea în Oradea a osemintelor răposatului episcop martir Nicolae Popovici de la Biertan, fiind așezate în Biserica cu Lună Oradea .