Trimiterea fostului episcop orădean într-un exil impus de autorităţile comuniste la Mănăstirea Cheia nu era singulară după 1945, dar căpătase un ecou fără precedent.
           Nicolae Popovici a crezut la început că regimul comunist nu va dura, iar exilul său va fi temporar. Dar curgerea timpului între zidurile mănăstirii prahovene a început să-l demoralizeze, să-l macine şi să se pregătească de marea trecere la viaţa veşnică. A dorit mai întâi să ajungă la casa părintească de la Biertan, acolo unde a văzut lumina zilei, unde a intrat prima oară biserică şi unde l-a cunoscut prima dată pe Dumnezeu. Aflat în satul natal, la 20 octombrie 1960, episcopul Nicolae Popovici a închis ochii.
           La priveghere a fost prezent chiar bunul său prieten, Nicolae Colan, ajuns mitropolit al Ardealului.

(Adrian Nicolae Petcu – Ziarul Lumina)