Acatistul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe

Condacul 1
Mult-nevoitorului al lui Hristos Marelui Mucenic Gheorghe, acum toţi din suflet să-i cântăm, lăudându-l pe el în sfinţitele locaşuri, ca pe un preastrălucit mare soare al mucenicilor; şi ca unui apărător al credincioşilor şi ajutător, cu credinţă să-i cântăm: Bucură-te, purtătorule de biruinţă, mare mucenice Gheorghe!

Icosul 1
Înger întru nevoinţă cu adevărat te-ai arătat, purtătorule de biruinţă al lui Hristos Gheorghe; că materialnic şi cu trup fiind, vitejeşte pentru credinţă ca un nematerialnic şi fără de trup te-ai nevoit; pentru aceasta grăim ţie unele ca acestea:
Bucură-te, că te-ai arătat fire mai presus de fire;
Bucură-te, că te-ai arătat materie mai presus de materie;
Bucură-te, tânărule, veselule şi preafrumosule;
Bucură-te, începătorule de nevoinţă al lui Hristos preaalesule;
Bucură-te, înger întrupat, care covârşeşti pe cei muritori;
Bucură-te, lumescule om, mai presus de lume cu mintea;
Bucură-te, că întru nevoinţă în chipul soarelui te-ai arătat;
Bucură-te, că, după fel, ca un înger te-ai înfăţişat;
Bucură-te, adevărata lucrare a darului;
Bucură-te, curată nelucrare a firii;
Bucură-te, prin care credinţa s-a înălţat;
Bucură-te, prin care rătăcirea s-a stricat;
Bucură-te, purtătorule de biruinţă, mare mucenice Gheorghe!

Condacul al 2-lea
Vederile minţii avându-le curăţite, ai ales mai mult a pătimi pentru Ziditorul şi împreună a muri cu El, decât a trăi şi a avea vremelnică câştigare; căci ai dorit a te încununa cu cununa mucenicilor şi a cânta Domnului: Aliluia!

Icosul al 2-lea
Gheorghe, de trei fericite, plugar al cinstirii de Dumnezeu te-ai arătat după numire; iar necinstirii dezrădăcinător, toată înşelăciunea idolilor din rădăcină smulgând-o. Pentru aceasta, vrednic eşti a auzi de la toţi acestea:
Bucură-te, semănătorul copacilor dreptei credinţe;
Bucură-te, tăietorul neghinelor înşelăciunii;
Bucură-te, că ai smuls spinii idolilor;
Bucură-te, că ai semănat holda credinţei;
Bucură-te, că pomi cu veselitoare roade ai adus lui Hristos;
Bucură-te, că pe mulţi ai adus mântuiţi lui Dumnezeu;
Bucură-te, purtătorule de grijă al sadurilor slujirii Treimii;
Bucură-te, tăietorul rădăcinilor credinţei păgâne;
Bucură-te, cel ce ai arat pământul cel neroditor;
Bucură-te, cel ce l-ai arătat lui Dumnezeu roditor;
Bucură-te, prin care nedumnezeirea s-a pierdut;
Bucură-te, prin care cunoştinţa de Dumnezeu a răsărit;
Bucură-te, purtătorule de biruinţă, mare mucenice Gheorghe!

Condacul al 3-lea
Din înălţime putere primind, te-ai arătat viteaz oştean, nevoitorule, al nestricatului Împărat Iisus, de stricăciosul împărat netemîndu-te, ci, de Dumnezeu luminat fiind, Domnului cânţi aşa: Aliluia!

Icosul al 3-lea
Având, o, purtătorule de biruinţă, ca o mare pavăză credinţa lui Hristos în inimă, ca un leu râvnind, în mijlocul nevoinţei bărbăteşte ai stat cu îndrăzneaţă cugetare. Pentru aceasta te binecuvântăm, zicând:
Bucură-te, începătorule de toată biruinţa al lui Dumnezeu;
Bucură-te, voievodule al lui Hristos;
Bucură-te, luptătorule nebiruit al credinţei;
Bucură-te, de biruinţă purtătorule, mare nevoitorule al Duhului;
Bucură-te, prea tare David, care ai omorât pe Goliat;
Bucură-te, prea viteazule Samson, care ai biruit pe cei de alt neam;
Bucură-te, al dreptei credinţe în lupte biruitorule;
Bucură-te, al relei credinţe puternic cioplitorule;
Bucură-te, că eşti îmbogăţit cu inimă de fier;
Bucură-te, că te lauzi cu piept de diamant;
Bucură-te, viteazul Crucii cel biruitor;
Bucură-te, uriaşul credincioşilor cel de cunună purtător;
Bucură-te, purtătorule de biruinţă, mare mucenice Gheorghe!

Condacul al 4-lea
Ziditorului cu râvnă râvnind, ca Ilie de demult, de sineţi chemat, întru nevoinţe ai intrat; că n-ai suferit a unge capul tău, sfinte, cu untdelemnul păcătoşilor. Pentru aceea, vrednicia de voievod o ai aruncat lor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea
Ale slujitorilor de idoli defăimătoare porunci cele scrise împotriva creştinilor şi a lui Hristos auzindu-le, purtătorule de lupte, cu sufletul te-ai rănit ca un următor al lui Hristos; pentru aceea lumea şi trupul dispreţuind, auzi acestea:
Bucură-te, că pe sctricăcioasa bogăţie ai urât;
Bucură-te, că pe aceasta săracilor ai împărţit-o;
Bucură-te, împotriva îndulcirilor pământeşti, războitorule;
Bucură-te, decât bunătăţile cele materialnice mai înaltule;
Bucură-te, că pe toată lumea cu picioarele ai călcat-o;
Bucură-te, că mărirea cea trecătoare ai dispreţuit-o;
Bucură-te, că floarea cu vederea ai trecut-o;
Bucură-te, că de frumuseţea trupului nu te-ai milostivit;
Bucură-te, că viaţa întru nimic nu ţi-ai cruţat;
Bucură-te, al trupului vrăjmaş neîmpăcat;
Bucură-te, că ai avut neîmpătimirea de către toate;
Bucură-te, că ai luat biruinţa peste patimile tale;
Bucură-te, purtătorule de biruinţă, mare mucenice Gheorghe!

Condacul al 5-lea
Dumnezeiască iubire ai avut în inima ta, mucenice, şi foc al dragostei celei către Hristos; de care, înfierbîntîndu-ţi-se mintea, îndumnezeit cu totul şi înfocat te-ai făcut; şi pe toate acestea de faţă ca un vis le-ai socotit, cîntînd lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea
Către închinătorul de idoli, Diocleţian, zicea nevoitorul Gheorghe: Petru ce întârzii judecătorule şi nu-mi găteşti în grabă toate chinurile? căci pe toate sunt gata a le primi pentru Ziditorul meu! De aceea auzi:
Bucură-te, nemăsurata iubire către Dumnezeu;
Bucură-te, înfocată dorinţă către Hristos;
Bucură-te, foc nestins al dragostei celei dumnezeieşti;
Bucură-te, iubirea cea neîncetată a Stăpânului;
Bucură-te, că pe toate le-ai dat şi pe Hristos L-ai cumpărat;
Bucură-te, că, pentru Dumnezeu, pe toate cele dureroase, desfătări le-ai socotit;
Bucură-te, că prin dor, dorul trupului ai biruit;
Bucură-te, că văpaia prin văpaie o ai stins;
Bucură-te, primitorul bunei desfătări;
Bucură-te, cel ce duhovniceşte iubeai şi împreună asemenea erai iubit;
Bucură-te, cel ce de sineţi cu totul te-ai înstrăinat;
Bucură-te, că de Hristos, cu totul te-ai apropiat;
Bucură-te, purtătorule de biruinţă, mare mucenice Gheorghe!

Condacul al 6-lea
Cu totul s-a spăimântat tiranul de preaminunata bărbăţie a ta, mucenice Gheorghe, şi de cuvintele tale detunându-se, peşte uimit şi fără de glas s-a făcut, căci nu avea ce să zică, nici nu ştia să cînte Domnului: Aliluia!

Icosul al 6-lea
Luminat, o mucenice, în auzul tuturor în mijlocul luptei ai strigat: Unul este Dumnezeu-Treimea: Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt; şi Hristos este Dumnezeu; pentru aceea te binecuvântăm pe tine zicând:
Bucură-te, strălucite al Treimii propovăduitorule;
Bucură-te, al credinţei vesel trâmbiţătorule;
Bucură-te, privighetoarea cu dulce glas şi mult viersuitoare;
Bucură-te, rândunea cântătoare şi răsunătoare;
Bucură-te, buze în cer tunătoare a Dumnezeirii lui Hristos;
Bucură-te, limbă de miere curgătoare a iconomiei lui Hristos;
Bucură-te, al cuvântării lui Dumnezeu, propovăduitorule;
Bucură-te, ritor al credinţei împodobitorule;
Bucură-te, a Părintelui sirenă strigătoare;
Bucură-te, psaltire a Duhului bine răsunătoare;
Bucură-te, prin care adevărul s-a arătat;
Bucură-te, prin care minciuna s-a înfruntat;
Bucură-te, purtătorule de biruinţă, mare mucenice Gheorghe!

Condacul al 7-lea
Mari, după tot chipul, sunt felurile chinurilor pe care le-ai suferit, mucenice; căci, numai cugetând cineva la ele, i se frânge chiar inima. Dar tu pe acestea le-ai suferit, cu bucurie cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea
Tânăr cu vârsta, dar bătrân cu mintea te-ai arătat, o mucenice Gheorghe; pentru aceea şi chinurile cu bărbăţie, ca şi cum altul le-ar fi pătimit, le-ai suferit cu vitează cugetare; de aceea cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, că pântecele cu ascuţişul suliţei ţi-a fost împuns;
Bucură-te, că trupul cu vine de bou ţi-a fost lovit;
Bucură-te, că peste gură cu multe toiege ai fost bătut;
Bucură-te, că mâinile cu lanţuri ţi s-au legat;
Bucură-te, că pe roata cea cu ascuţişuri ai fost tras;
Bucură-te, că pieptul tău cu pietre a fost strivit;
Bucură-te, că încălţăminte înroşită în foc ai purtat;
Bucură-te, că în groapa cu var trei zile ai petrecut;
Bucură-te, că înveninătoare băuturi ai băut;
Bucură-te, că adeseori în temniţă ai locuit;
Bucură-te, că ai fost pus în suliţe prea ascuţite;
Bucură-te, că ai luat sfârşitul prin sabie;
Bucură-te, purtătorule de biruinţă, mare mucenice Gheorghe!

Condacul al 8-lea
Cu totul străine şi preamărite sunt toate minunile câte le-ai făcut, mucenice Gheorghe, în luptele tale, şi, după suferinţe nenumărate, cu bărbăţie mare şi cu putere, dând laudă lui Dumnezeu, ai cântat: Aliluia!

Icosul al 8-lea
Purtătorule de chinuri, având în pieptul tău întreg pe Hristos, Cel ce este minunat între sfinţi, prin Acesta lucrai minunile cele înfricoşătoare şi mai presus de minte; de care noi, înspăimântându-ne, cu mirare grăim:
Bucură-te, cel ce vârfurile suliţelor ai nesocotit;
Bucură-te, cel ce chinul roţii l-ai biruit;
Bucură-te, că te-ai arătat mai tare decât varul;
Bucură-te, că ai învins puterea veninului;
Bucură-te, că pe un mort de demult din mormânt l-ai ridicat;
Bucură-te, că pe boul lui Glicherie l-ai înviat;
Bucură-te, cel ce ai izbăvit un copil din Bulgaria;
Bucură-te, cel ce ai scăpat un copil din Creta;
Bucură-te, prin care copilul a biruit;
Bucură-te, de care neguţătorii s-au oprit;
Bucură-te, că stâlpul văduvei l-ai primit;
Bucură-te, că pe zeii elinilor i-ai surpat;
Bucură-te, purtătorule de biruinţă, mare mucenice Gheorghe!

Condacul al 9-lea
Pe tine toată firea îngerilor văzându-te stând în mijlocul luptei, tânăr şi puternic prin Hristos, singur luptându-te, plesnind cu mâinile te lăuda; şi bucurându-se, pe Domnul slăvea, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea
Ritor al dogmelor credinţei fiind, de trei ori fericite, şi minuni multe săvârşind, pe tine văzându-te popoarele pe pământ, către dumnezeiasca credinţă a lui Hristos se îndemnau, şi se bucurau cu duhul, grăind ţie unele ca acestea:
Bucură-te, priveliştea îngerilor;
Bucură-te, privirea oamenilor;
Bucură-te, îndulcirea puterilor cereşti;
Bucură-te, veselia oamenilor pământeşti;
Bucură-te, că te-ai făcut mărire cerului şi pământului;
Bucură-te, că bucurie ai adus îngerilor şi oamenilor;
Bucură-te, desfătare frumoasă a lumii celei de sus;
Bucură-te, laudă dumnezeiască a lumii celei de jos;
Bucură-te, dulce strălucire a minţilor;
Bucură-te, dulce înfrumuseţare a sufletelor;
Bucură-te, prin care Biserica se veseleşte;
Bucură-te, prin care toată lumea dănţuieşte;
Bucură-te, purtătorule de biruinţă, mare mucenice Gheorghe!

Condacul al 10-lea
Ceata demonilor, văzându-te pe tine, mucenice, că i-ai biruit pe ei prin luptă, căderea lor cu suspin amar o plângeau şi acestea ziceau: Cum purtătorul de trup pe cei fără de trup i-a biruit şi lui Dumnezeu cântă: Aliluia!

Icosul al 10-lea
Toiag de biruinţă mare şi atotputernic ai ridicat asupra amăgirii elinilor; pentru aceasta şi purtător de biruinţă te numeşti, mucenice Gheorghe; de care noi, minunându-ne spre laudă grăim ţie unele ca acestea:
Bucură-te, pierzătorul demonilor;
Bucură-te, surpătorul elinilor;
Bucură-te, cel ce ai sfărâmat pe idolii cei neînsufleţiţi;
Bucură-te, cel ce ai vădit meşteşugirile lor;
Bucură-te, că stăpâniri şi începătorii ai înfruntat;
Bucură-te, căci cu vărsarea sângelui tău pe Leviatan l-ai înecat;
Bucură-te, cel ce focul amăgirii l-ai stins;
Bucură-te, cel ce lăţirea politeismului ai stins;
Bucură-te, înfricoşătorule arzător al capiştilor;
Bucură-te, prea puternicule sfărâmător al idolilor;
Bucură-te, prin care satana suspină;
Bucură-te, prin care păgânismul oftează;
Bucură-te, purtătorule de biruinţă, mare mucenice Gheorghe!

Condacul al 11-lea
Cetele tuturor sfinţilor întâmpinau, o mucenice, sfânt sufletul tău, când se suia la ceruri, şi cu îngerii cântare de biruinţă lui Dumnezeu strigau, întru bucurie cântând împreună: Aliluia!

Icosul al 11-lea
Lumina cea nespusă a Preasfintei Treimi o vezi nemijlocit, o, Gheorghe mucenice, şi te bucuri acum de bucuria cea adevărată, nesfârşită şi negrăită, pentru chinurile ce le-ai suferit; pentru aceasta grăim ţie:
Bucură-te, că te desfătezi în viaţa cea fără de moarte;
Bucură-te, că te împărtăşeşti de Lumina cea negrăită;
Bucură-te, vorbitorule de nematerialnicii îngeri;
Bucură-te, cu toţi sfinţii împreună-petrecătorule;
Bucură-te, că împreună cu Hristos, Cel ce a pătimit mai înainte, ai pătimit;
Bucură-te, că împreună cu Cel ce S-a preaslăvit acum te-ai mărit;
Bucură-te, cel ce împărăţia cerurilor ai dobândit;
Bucură-te, cel ce de veşnica mărire te-ai împărtăşit;
Bucură-te, cel ce porţi cununa cea neveştejită;
Bucură-te, cel ce ai luat după har îndumnezeirea;
Bucură-te, neîncetat-văzătorule al lui Dumnezeu;
Bucură-te, dumnezeiescule împreună-moştenitor al lui Hristos;
Bucură-te, purtătorule de biruinţă, mare mucenice Gheorghe!

Condacul al 12-lea
Daruri ai luat, mucenicule, de la Dumnezeu, a vindeca patimile sufletelor şi ale trupurilor; pentru aceasta, dă-le pe acestea şi nouă slujitorilor Bisericii lui Hristos, celor ce de amândouă acestea suntem lipsiţi, dar care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea
Cu cântări de psalmi serbând amintirea şi luptele tale, mucenice, te lăudăm pe tine şi te binecuvântăm din suflet, ca pe un fierbinte apărător al lumii, şi cu cântările, ca şi cu buzele, toţi sărutându-te, grăim către tine:
Bucură-te, comoara cea nefurată a săracilor;
Bucură-te, al văduvelor mare apărătorule;
Bucură-te, în felurite împrejurări al credincioşilor binefăcătorule;
Bucură-te, al bolnavilor fără de plată doctorule;
Bucură-te, că tuturor toate, pentru Hristos te faci;
Bucură-te, că pe toată lumea din nevoi o scapi;
Bucură-te, grabnic al celor în nevoi ajutătorule;
Bucură-te, al întristărilor dulce mângâietorule;
Bucură-te, izvorule nesecat al minunilor;
Bucură-te, curgere neîncetată a darurilor;
Bucură-te, minunea Bisericii celei din Lida;
Bucură-te, rugătorule şi mijlocitorule al tuturor;
Bucură-te, purtătorule de biruinţă, mare mucenice Gheorghe!

Condacul al 13-lea
O, mucenice Gheorghe, nume dulce şi scump tuturor credincioşilor, această scurtă laudă, ce o aducem ţie, cu blândeţe primeşte-o, şi de tot felul de întâmplări fereşte pe cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul întâi: Înger întru nevoinţă… şi Condacul întâi: Mult-nevoitorule… şi se face otpustul.

Viaţa şi minunile Sfântului Mucenic Gheorghe
În această lună, în ziua a douăzeci şi treia, pomenirea sfântului şi măritului marelui mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă.
Măritul acesta şi minunatul şi vestitul mare mucenic Gheorghe, a trăit în vremea împăratului Diocleţian, trăgându-se din Capadochia, de neam strălucit şi luminat, din ceata ostaşilor ce se chemau tribuni; iar când a fost să pătimească era la cinstea dregătoriei de comis.
Având împăratul gând să pornească război asupra creştinilor, a dat poruncă să se învrednicească de cinstiri împărăteşti şi de daruri cei ce se vor lepăda şi vor părăsi pe Hristos. Iar cei cer nu se vor supune poruncii, să aibă pedeapsă moartea. Atunci sfântul acesta fiind de faţă, a declarat că este creştin, mustrând deşertăciunea şi neputinţa idolilor, luând în râs pe cei ce credeau în ei. Neplecându-se nici cu amăgiri, nici cu făgăduinţele tiranului, care făcea multe ca acestea, nici dc îngroziri, ci se vedea nebăgător de seamă de toate, pentru aceea întâi l-au lovit în pântece cu o suliţă. Şi când i s-a înfipt suliţa în trup, a curs sânge mult; iar vârful suliţei s-a întors înapoi şi a rămas sfântul nevătămat. Apoi legându-l de o roată ţintuită cu fiare ascuţite, care a fost pornită din sus spre o vale, şi rupându-se trupul în mai multe bucăţi, cu ajutorul dumnezeiescului înger a rămas el sănătos. Şi înfăţişându-se sfântul înaintea împăratului şi a lui Magnenţiu, care şedeau alături de el şi aduceau jertfă la idoli pentru sănătatea lor, sfântul a atras pe mulţi spre credinţa în Hristos, cărora din porunca împăratului li s-au tăiat capetele afară din cetate. Şi venind la Hristos şi Alexandra împărăteasa, a mărturisit pe Hristos Dumnezeu înaintea tiranului. Au crezut şi alţii mulţi în Hristos, văzând că sfântul a ieşit sănătos dintr-o varniţă în care fusese aruncat. După accasta i-au încălţat picioarele cu încălţăminte de fier ce avea cuie şi l-au silit să alerge. Ci iarăşi au pus de l-au bătut, fără de nici o milă, cu vine de bou uscate. Iar Magnenţiu cerând semn ca să învieze pe un mort din cei ce erau îngropaţi, din mormintele ce erau acolo, care erau de multă vreme morţi, şi făcând sfântul rugăciune deasupra mormântului, a înviat mortul şi s-a închinat sfântului, şi a slăvit Dumnczeirea lui Hristos. Şi întrebând împăratul pe mort cine este, şi când a murit, a răspuns accsta că este din cei ce au trăit mai înainte de venirea lui Hristos, adică mai înainte de trei sute de ani şi mai mult şi cum că a ars în foc atâţia ani din pricina rătăcirii idoleşti. Pentru care minune crezând mulţi, şi înmulţindu-se spre credinţă, slăveau cu un glas pe Dumnezeu, între care era şi Glicherie, căruia îi murise boul, şi l-a sculat sfântul. Din care minune adeverind şi el credinţa în Hristos, a luat cununa muceniciei, făcându-l păgânii multe bucăţi cu săbiile. Deci venind mulţi la Hristos, pentru ceea ce vedeau, şi încă pentru că sfântul mucenic Gheorghe intrând în capiştea idolilor, a poruncit unui chip idolesc cioplit, ca să spună dacă este el Dumnczeu, şi de i se cuvine să i se închine lui oamenii. Iar demonul cel ce era într-însul plângând a răspuns că unul este Dumnezeu adevărat: Hristos şi dintr-aceasta s-au tulburat idolii toţi şi au căzut şi s-au sfărâmat. Ceea ce neputând răbda cei ce credeau în idoli au prins pe sfântul şi l-au dus la împăratul, şi-au cerut degrab răspuns de moarte asupra lui; iar împăratul a poruncit ca să taie pe sfântul şi pe Alexandra împărăteasa cu sabia. Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, iar sfânta Alexandra făcând rugăciune în temniţă, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.
Însă trebuie să istorisim oarecare parte din cele multe minuni ale sfântului.
sfantul mare mucenic gheorgheÎn părţile Siriei se află o cetate numită Ramel, în care era o biserică zidită în numele marelui mucenic Gheorghe. Neaflându-se acolo mină de piatră, ca să se taie stâlpi, se aduceau stâlpii bisericii din loc depărtat, şi se făcea multă nevoinţă cu aflatul lor, şi cu adusul. Atunci oarecare femeie cu frica lui Dumnezeu având adevărată şi întărită credinţă la sfântul mare mucenic Gheorghe, a cumpărat şi ea un stâlp asemenea cu cei ce erau făcuţi şi înfrumuseţaţi, şi pogorându-l la mare, se ruga celui ce era purtător de grijă să ducă stâlpii, să ia şi să ducă şi pe acela pe care îl cumpărase ea. Iar el nu vrea, ci punând numai pe al lui, purcese să se ducă. Atunci femeia de supărare căzând la pământ plângea şi se ruga sfântului să-i ajute să poată duce stâlpul. Aflându-se ea într-un astfel de chip, văzu în vis unde i se arătă sfântul în chip de voievod, şi-i zise: “De ce eşti tristă, femeie?” Iar ea îi spuse pricina intristării, şi sfântul descălecând de pe cal zise către femeie: “Unde-ţi este voia să fie pus stâlpul?” Şi ea răspunse. “De-a dreapta parte a bisericii.” Şi sfântul îndată însemnă marmura cu degetul, scriind aceasta: Să se pună în dreapta, al doilea, stâlpul văduvei (după cel dintâi), şi ridicând sfântul de capătul stâlpului ce era despre mare, zise femeii: “Ajută şi tu” şi ridicându-l amândoi, l-au dat în mare, şi cu îndreptarea sfântului sosi stâlpul mai înainte de ceilalţi, şi dimineaţa se află la liman. Ceea ce văzând Vasilicos, căci aşa se numea purtătorul de grijă pentru ducerea stâlpilor, s-a minunat şi mai vârtos dacă a văzut şi scrisul, care rânduia şi locul, unde trebuia să fie pus. Şi mulţumind lui Dumnezeu, cerea şi de la sfântul iertare pentru greşeala neascultării, şi, luând şi el prin vedenie iertare de la sfântul, puse stâlpul văduvei în rând cu ceilalţi, în locul care poruncea scrisul cel însemnat de sfântul. Care stâlp stă şi până în ziua de astăzi întru neştearsă pomenirea femeii, şi întru mărirea sfântului pentru preamărita minune.
Iată altă minune făcută la Mitilene şi care înfricoşează tot gândul şi tot auzul. Căci în acest loc este o biserică a marelui mucenic Gheorghe, foarte slăvită şi vestită. Şi este obicei de a se strânge la ziua sfântului mulţime multă de popor în toţi anii, să facă la acea biserică prăznuire. Aceasta aflând agarenii ce erau în Creta au lovit fără veste la vremea privegherii pe câţi au aflat în biserică, şi i-au luat legaţi, împreună cu câţi au putut prinde din cei de afară, că cei mai mulţi scăpaseră. Pe cei ce i-au prins, i-au dus în Creta, între care era şi un tinerel, pe care l-a dăruit saracinul care-l prinsese lui Amira, celui ce era mai mare peste agareni. Şi trecând câtăva vreme până s-a împlinit anul, şi au ajuns iar la prăznuirea preamăritului mucenic, tânărul a slujit lui Amira; iar părinţii lui nelăsându-şi obiceiul lor şi nici nu au fost nemulţumitori pentru pierderea copilului, ci punându-ţi nădejdea la Dumnezeu şi mulţumind sfântului, şi făcând praznic după obicei, au ieşit ca să cheme la masă pe cei ce erau chemaţi; iar maica copilului întorcându-se la biserică, a căzut la pământ plângând şi rugând pe sfântul, ca să izbăvească pe fiul ei din robie, în ce chip va şti, cu atotputernicul şi dumnezeiescul dar al Sfântului Duh, ce locuia într-însul. Iar cel grabnic la ajutor nu a trecut cu vederea lacrimile femeii. Şi, după ce şi-a sfârşit femeia rugăciunea, şezând oaspeţii la masă, a pomenit bărbatul femeii la masă întâi ajutorul sfântului, şi stau gata cei ce dregeau vinul. Atunci din voia lui Dumnczeu s-a făcut minune mare şi preamărită şi aproape de necrezut pentru cei ce nu ştiau lucrurile cele slăvite ale lui Dumnezeu. Dar dacă vor cugeta la Avacum, care din răpirea îngerului întru o clipeală de vreme s-a aflat din Ierusalim la Babilon, nu se vor arăta necredincioşi nici de aceasta. Căci în ceasul în care pusese tânărul vin în pahar şi se gătea ca să dea lui Amira din Creta, s-a aflat în Mitiline dând maicii sale vinul. Văzând toţi cei ce erau la masă pe tânăr, s-au minunat. Şi întrebându-1 de unde şi cum se află în mijlocul lor, el a zis: “Umplând paharul acesta de vin, ca să-l dau lui Amira în Creta, am fost răpit de un bărbat preamărit, care m-a pus pe calul lui, ţinând cu mâna dreaptă paharul, şi cu stânga ţinându-mă de mijlocul lui, mă aflai precum mă vedeţi în mijlocul vostru.” Acestea auzindu-le şi văzându-le, s-au mirat de acea mare minune. Şi sculându-se de la masă, au dat laude şi mulţumire toată noaptea Atotputernicului Dumnezeu, mărind pe sfântul Său mucenic.

↓